APCSB
Asistentul are posibilitatea de a organiza o varietate aproape nelimitată de activități, adaptate nevoilor și intereselor beneficiarului, care pot include muzică, dans, jocuri de rol, punerea în scenă a unor piese de teatru, lucru manual, excursii, concursuri sportive, vizionarea de programe și filme, plimbări, organizarea grupurilor de discuții și altele. Aceste activități sunt menite să răspundă unor nevoi punctuale ale persoanei asistate sau să contribuie la motivarea acesteia pentru atingerea obiectivelor stabilite. Ele pot stimula nivelul de energie, stima de sine, buna dispoziție și expresia talentelor personale. Activitățile recreative și artistice oferă ocazia exprimării emoțiilor și trăirilor interioare, eliminând stările de plictiseală pentru vârstnici, deținuți sau tineri din centrele rezidențiale. Totodată, acestea contribuie la prevenirea tensiunilor în relațiile interpersonale sau la evitarea implicării în activități riscante pentru sănătatea fizică și mintală, precum consumul de droguri, alcool sau comportamentele delincvente. De exemplu, prin jocuri care implică exprimare nonverbală, pot fi exteriorizate emoții complexe care nu pot fi exprimate doar verbal.
Tipul activităților trebuie să fie selectat în funcție de caracteristicile individuale ale asistatului și de interesele acestuia. Ele pot fi implementate cu succes în cazul copiilor de vârste și problematici diverse, al persoanelor cu dizabilități sau cu afecțiuni medicale, al adulților, al vârstnicilor din centrele de îngrijire sau al persoanelor aflate în detenție. De exemplu, un pacient parțial paralizat și afazic, care nu mai putea munci, a început să joace bridge, fapt ce i-a permis reintegrarea socială și participarea cu succes la competiții.
Discuțiile logice reprezintă o altă metodă utilă în procesul intervenției. În etapele în care clientul are nevoie să analizeze opțiuni și să ia decizii informate, un sistem logic de raționamente îl poate sprijini în efectuarea alegerilor potrivite. Relația de sprijin poate deveni cadrul optim pentru antrenarea argumentării logice, esențială pentru menținerea echilibrului emoțional al beneficiarului. Totuși, această metodă nu este adecvată pentru faza inițială a sprijinului, când accentul trebuie pus pe ascultarea sentimentelor clientului. Ea devine eficientă odată ce s-a stabilit o punte emoțională între asistent și beneficiar.
În ceea ce privește sistemul de recompensare, conform teoriilor behavioriste clasice, oamenii au capacitatea de a învăța și de a-și îmbunătăți performanțele cunoscând rezultatele acțiunilor lor. Acordarea de recompense pentru un anumit comportament stimulează repetarea acestuia. Cunoașterea mecanismului învățării permite asistentului social să îndrume eficient clienții prin utilizarea unor recompense potrivite.
Contractul este o tehnică introdusă în practica asistenței sociale încă din anii 1970 și s-a dovedit extrem de util în gestionarea relației dintre asistent și beneficiar. Acesta face parte dintr-un proces metodologic structurat care începe cu stabilirea contactului, identificarea problemei și definirea scopurilor comune și continuă cu implementarea schimbărilor necesare atât la nivel individual al clientului cât și la nivelul sistemelor din care face parte. Contractul este formulat după ce ambele părți implicate ajung la un consens referitor la problemele ce trebuie rezolvate și la obiectivele propuse, exprimând totodată intenția de a colabora conform unor reguli agreate.
Redactarea contractului este un pas esențial și bine definit în relația dintre asistentul social și client. El poate fi stabilit doar într-un context bazat pe sprijin reciproc și încredere, nu impus unilateral sau separat de această relație. Un astfel de demers forțat este perceput adesea ca intruziune și riscă să devină ineficace. Contractul stabilește clar acordurile dintre asistent și client: obiectivele comune.
